Despre mine
Numele meu este Chris-Maria Ciocăzanu. Sunt un om ca toți oamenii care în viața aceasta a avut un moment de tresărire și a început să se întrebe: “Cine sunt eu și ce caut aici?”. De la această întrebare am început să-mi schimb viața ușor ușor, chiar dacă nu pot să spun că am experimentat cu adevărat răspunsul la această întrebare, l-am găsit transmis de marii iluminați ai lumii.
Acum am un rol de Facilitator sesiuni de eliberare emoțională pe care le ghidez în cadrul workshop-urilor, cursurilor, sesiunilor 1:1 și diverselor evenimente pe care le organizez sau la care sunt invitată. Reunesc în aceste sesiuni mai multe tehnici ce m-au ajutat și încă mă ajută pe drumul meu precum: Metoda Sedona, Letting Go, Tehnici de psihosomatică, Theta Healing, Coaching integrativ și multe altele.
Cum am ajuns aici?
În noaptea în care am împlinit 22 de ani, în timpul unui zbor de 14 ore, am trăit timp de 4 ore clipe intense care m-au adus mai aproape de ideea că viața trupului meu s-ar putea încheia atât de rapid. În acele 4 ore am fost mai PREZENTĂ ca niciodată.
Mai târziu, am conștient ce putere imensă poate avea o astfel de experiență, un astfel de moment de criză: fie să te înalțe, fie să te doboare. Tot mai târziu am aflat că noi creștem, de cele mai multe ori, pe scala conștiinței doar când suntem împinși de un moment de criză. Momentele de criză sunt puternice, iar în momentul în care le experimentăm, sunt atât de dureroase încât nu știm dacă avem puterea să le transcedem. Puterea există în fiecare dintre noi. Paradoxal, aceste momente de criză ne ajută să o descoperim. Transcederea acelui moment de criză m-a motivat să-mi transform viața și astfel am ajuns să scriu și aceste rânduri cu intenția de a te susține și a te ghida spre Puterea ce stă în fiecare dintre noi.
În acele clipe mi-a trecut prin minte întreaga viață de până atunci, mi-au trecut prin minte întrebări precum: Dacă ar fi să mor acum, ce inventar aș face pentru viața trăită până atunci? Ce se va întâmpla după? Oare cu viața asta mi-aș putea face speranțe să ajung în rai? Oare Dumnezeu mă iubește? Dar oare eu îl cunosc cu adevărat pe Dumnezeu sau doar mental cred că e de ajuns ce am auzit la orele de religie și la biserică? Oare Dumnezeu ia în cacul perioadele de post pe care le-am ținut? Oare am ținut destule? Dar cine este Dumnezeu? Dar cine sunt eu? Care a fost sensul meu pe Pământ? Am adus în jurul meu mai multă bucurie sau mai multă tristețe?”.
Întrebările continuau să vină, iar eu mă simțeam copleșită de conștientizarea propriei ignoranțe în care trăisem. Ajunsă „în viață” la destinația călătoriei de atunci, simțeam că nu mai recunosc multe din părțile din viața mea, mă simțeam tristă cu viața pe care o trăisem pe sistem automat în ultimii ani, conștientizam cum de ani de zile mă obosesc cu activități de dimineața până seara doar-doar să fug de mine, mă implicam în atâtea activități de la concursuri, olimpiade, voluntariat, petreceri, călătorii doar să-mi hrănesc mintea cu o aprobare din exterior a familiei, prietenilor, profesorilor, necunoscuților, fiind total deconectată de CE SIMT, ani în care nu dormeam nopțile și le umpleam cu ieșiri, doar-doar să nu-mi apară gândurile, mă prefăceam inabordabilă și “de neatins”, dar mă durea inima de la despărțirea de primul meu partener și nici măcar nu aveam curajul să mă uit spre acea suferință, studiam pentru a-i face mândri pe părinții mei, mergeam la toate evenimentele la care eram invitată din teama că dacă voi spune „nu”, voi fi exclusă de colegi, de prieteni, de familie, iar pentru a le face pe toate, de ani de zile mă privam de un somn corespunzător, un cadru perfect pentru a trăi un așa numit “burnout” combinat cu “depresie”, “anxietate” și un strop de “atacuri de panică”.
Pe scurt, eram șocată cât de nefericită sunt...
… și eu nici măcar nu am conștientizat asta.
Se presupunea că am plecat să vizitez locuri noi pe un alt continent, însă eu vizitam locuri “noi” din propria mea ființă. Aceste conștientizări au venit la pachet cu un șoc puternic ce a dat startul unui șir de, așa numitele „atacuri de panică”. Eram speriată de propria mea nefericire, neiubire și mai ales ignoranță. Nu știam cine sau ce sunt eu din toate astea. Eram șocată cât de singură mă simt deși sunt înconjurată de atâția oameni și îmi venea să-mi urlu durerea pe care reușisem cu măiestrie să o reprim atâția ani. Le spuneam părinților mei tot ceea ce trăiesc în interiorul meu și, deși nu mă recunoșteau și nu înțelegeau ce trăiesc, erau lângă mine. Vedeam în ochii lor durerea și neputința atunci când le spuneam ce simt.
Când m-am întors acasă, am sperat că mă voi întoarce la ignoranța ce mă ajutase să nu-mi simt durerea atâta timp și mă lăsase fără toate aceste întrebări, însă, din fericire, nu am reușit să mă mai întorc. Atunci simțeam toată această etapă ca o mare pedeapsă. „Ce am făcut să merit asta? De ce nu mai pot fi fericită?” Atacurile de panică continuau să apară și rapid a apărut și teama de a mai sta singură. Nu mă puteam nici întoarce la vechiul meu stil haotic de viață fiindcă mă simțeam epuizată și îmi era teamă că vor afla oamenii din jurul meu că trec prin această perioadă. Îmi era rușine de propria mea vulnerabilitate emoțională. Nimeni nu știa prin ce trec în afară de părinții mei, așa că o parte din energia mea se ducea spre a ține secret toată experiența aceasta.
Eram ultimul an la Facultatea de Cibernetică și continuam să merg, deși trăgeam de mine să fac asta. La un moment dat am spus STOP, nu mai pot trăi în teamă, vinovăție, atacuri de panică și tristețe, AM NEVOIE DE AJUTOR.
Slavă Domnului, am avut susținerea părinților mei și am început să caut terapeuți. Astfel a început călătoria de vindecare și de la sesiuni 1:1 de terapie, am simțit să merg la cursuri, formări pentru a lucra eu cu mine, sesiuni de grup. Viața mea a început să se transforme într-un ritm accelerat. După ceva timp, mi-am pus intenția să-mi schimb traseul vieții și să pot da mai departe toate tehnicile care m-au susținut pe drumul meu și tot ceea ce am văzut că a funcționat pentru mine și încă funcționează.
Povestea continuă și în prezent
Acum sunt facilitator de sesiuni de eliberare emoțională, unde reunesc toate tehnicile învățate și experimentate cu intenția de a susține conștientizarea Puterii din interiorul nostru al tuturor, putere pe care eu o numesc divină. Continui să particip la formări terapeutice, studii în domeniu psihologic și, în primul rând, continui procesul interior pe care îl trăiesc.
Sunt în continuare în acest proces de transformare, ceea ce simt că mă ajută să ghidez grupurile din propria-mi experiență. Nu sunt o iluminată, o guru sau o profetă, sunt un om care își conștientizează pe zi ce trece limitările condiției umane, dar care are credința că este ghidată de Divinitate ca lucrurile să se întâmple. Cred că totul este perfect în lume aceasta și doar mintea poate eticheta. În același timp, cred în procesul de evoluție pe scala conștiinței. Creația însăși înseamnă evoluție. Astfel, adevărurile de la niveluri diferite de conștiință sunt diferite. Așa că și adevărul meu se va transforma în acest proces, așa cum se va transforma și al tău.
“Învățați cum să eliberați! Cu cât se eliberează mai mult, cu atât se descoperă bucuriile înăscute la care nu există limite. Oricât de fericit devii, poți oricând să mergi mai departe și să devii și mai fericit. Dacă ai fi de o mie de ori mai bucuros decât ești acum, ai putea continua să mergi mai departe și mai departe în bucurie. Bucuria este nelimitată fiindcă suntem infiniți.”
Lester Levenson
Tehnicile mele
Reunesc în sesiunile pe care le facilitez mai multe tehnici ce m-au ajutat și încă mă ajută pe drumul meu. Principalele metode Terapeutice cu care ghidez sunt Metodele de eliberare emoțională:
