Există tristețe după bucurie?

În acest punct al vieții mele, eu cred că până la sfințenie, la mântuire sau iluminare, avem de experimentat tot spectrul de emoții, senzații, percepții sau gânduri, crezând că toate acestea sunt ale noastre sau că noi suntem toate acestea. Pot exista momente în care să experimentăm stări de fericire și dizolvare în iubire și momente în care să experimentăm stări de panică, tristețe, suferință, depresie. Pot exista momente în care să simțim că orice este posibil și pot exista momente în care să simțim că totul este fără speranță, fără niciun sens.

Și apare întrebarea: Cine sunt eu din toate acestea?

Sunt cel ce simte fericirea sau cel ce simte căderea în depresie? Uneori răspunsul apare într-o clipă, alteori răspunsul apare într-o viață (sau mai multe), însă atunci când întrebarea este formulată corect, toată această măreție a creației și a Creatorului ne va susține să cunoaștem Adevărul.

Ce se întâmplă atunci când, după o lungă perioadă de a experimenta stări precum curajul, bucuria și iubirea, se fac văzute frica, tristețea, apatia sau durerea?

Da, cred că este normal să experimentăm și stări mai joase și după ce am experimentat stări înalte. De ce? Nu pentru că ele n-ar fi existat în timpul experimentării unor stări înalte, ci pentru că anumite straturi din aceste stări încă nu ieșiseră la suprafață. Și da, se întâmplă și „la case mai mari”. Există aceste proiecții că cineva știe mai multe despre gestionarea stărilor interioare, însă oricât ar cunoaște cineva, experiența este una intimă și interioară pentru noi toți. Poate că ai profesori, mentori, terapeuți, psihologi, coachi pe care îi onorezi pentru cât te ajută prin ceea ce transmit ei mai departe și poate că există gândul că ei trăiesc o viață perfectă într-o iubire și desăvârșire totală. Ei bine, dacă omul pe care îl admiri nu este încă sfânt, mântuit sau iluminat cel mai probabil și el trece prin aceeași „muncă” interioară, spirituală și emoțională.

De ce? Pentru că, acolo unde încă nu este iubire, este loc de transformare a ceea ce este în IUBIRE.

Așa că, scriu acest articol pentru a-ți spune că nu ești singur în acest proces și chiar dacă uneori este copleșitor, numai prin faptul că faci parte din cei 5% din populația lumii ce este conștientă de existența unui „proces”, ce face eforturi pentru a fi un om mai bun în fiecare clipă este deja o binecuvântare.

Ce facem cu aceste „stări interioare”?

Le permitem să fie, le spunem „bine ați venit”, le oferim iubire și acceptare ca unor copilași ce plâng după iubire. Una din tehnicile de eliberare este aceea a „Primirii” a ceea ce este. Și da, te înțeleg perfect dacă anumite emoții simți că sunt atât de intense încât ți-e teamă că dacă le vei spune „bine ați venit” te vor copleși. Te îndemn să fii blând/ă cu tine și să ai iubire față de tine în acest proces.

Iar în final îți prezint un mic exercițiu de introspecție: 

Închide ochii și dă-ți voie să simți acea emoție, acea stare și doar spune-i „Te iubesc!”, „Sunt aici lângă tine!”, „Te iubesc”, „Spune-mi cu ce te pot ajuta pentru a te simți mai bine?”<vezi ce răspuns apare>. Respiră profund între aceste fraze vindecătoare și lasă iubirea să facă miracole. Oferă-i iubire acelei părți din tine ce poartă acea stare fără să o mai judeci. Fă acest exercițiu cât timp va fi nevoie să se liniștească acea parte. 

Cu iubire,

Chris-Maria